Arcana preotesei

”Înțelepciunea se găsește în interiorul vostru. Dețineți toate răspunsurile. Nimeni nu poate să vi le dea, nici să vă arate ce drum să urmați. Numai sufletul vostru poate să vă îndrume.
Nu puteți evolua dacă nu sunteți coerenți cu voi înșivă.”

Cele cinci jurăminte toltece

1. Sunt impecabil(ă) în tot ceea ce spun.
2. Nu iau nimic la modul personal.
3. Nu fac presupuneri inutile.
4. Fac întotdeauna tot ceea ce îmi stă în putere.
5. Sunt sceptic(ă), însă învăț să ascult.

Inelul înţeleptului

O străveche poveste sufită ne spune că într-un ţinut din Orientul Mijlociu trăia cândva un rege care veşnic oscila între fericire şi deznădejde. Cel mai neînsemnat lucru îi provoca supărare mare sau reacţii extreme, iar fericirea se transforma repede în dezamăgire şi disperare. A venit şi timpul când regele s-a simţit obosit de el însuşi şi de viaţa lui şi a început să caute o cale de ieşire.

A trimis după un înţelept care trăia în regatul lui şi care avea renumele de a fi iluminat. Când înţeleptul a sosit, regele i-a spus: „Vreau să fiu asemenea ţie. Îmi poţi da ceva care să-mi ofere echilibru, seninătate şi înţelepciune? îţi voi plăti cât îmi vei cere.”

Înţeleptul a răspuns: „Cred că ţi-aş putea fi de ajutor. Dar preţul este atât de mare încât tot regatul nu ţi-ar ajunge ca să-l plăteşti. De aceea îţi voi da remediul în chip de cadou, dacă îi vei acorda respectul cuvenit.” Regele l-a asigurat de acest lucru, iar omul a plecat.

Câteva săptămâni mai târziu s-a întors şi i-a înmânat regelui o cutie ornamentată şi incrustată cu jad. Regele a deschis cutia şi a găsit înăuntru un inel din aur, simplu, pe care erau înscrise nişte litere. Regele a citit: “Şi aceasta va trece”.

„Care este semnificaţia?”, a întrebat regele. Înţeleptul i-a spus: „Poartă mereu inelul acesta. Indiferent ce se întâmplă, înainte să etichetezi cu cuvintele bun sau rău, atinge acest inel şi citeşte ceea ce este scris. În felul acesta vei fi mereu în pace.”

De ținut minte!

”Oamenii sunt adesea egoiști si neiertători,
Iartă-i, oricum.
Oamenii pot suspecta bunătatea gândind că ai intenții ascunse,
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poți câștiga prieteni falși si dușmani adevărati,
Caută succesul, oricum.
Dacă ești cinstit si sincer, oamenii te pot inșela,
Fii cinstit si sincer, oricum.
Daca esti fericit, oamenii pot fi geloși,
Fii fericit, oricum.
Dă tot ce ai mai bun și poate nu va fi niciodată de ajuns,
Dă tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei este între tine si Dumnezeu,
N-a fost niciodata între tine si ei, oricum.”

În plinătatea iubirii...

Înlăuntrul iubirii

”Există acest moment nebun către

celălalt,

Pentru a-i oferi ce este mai

bun în tine,

Pentru a întâlni şi împărtăşi ceea

ce este mai bun în celălalt.

În profunzimile iubirii,

Există această vibraţie intimă,

Secretă, care palpită între două fiinţe,

Chiar înainte de a se întâlni.

Căci iubirea înseamnă recunoaştere.

Ne recunoaştem chiar înainte de 

a ne vedea,

Ne vedem chiar înainte de a ne privi,

Ne vorbim chiar înainte

De a schimba primele cuvinte,

Ne îmbrăţişăm chiar înainte de a 

ne atinge.

Iubirea este o vibraţie care se

relevă,

Se aude în murmurul unei chemări

îndepărtate,

A unui prezent care se trezeşte,

Se desăvârşeşte şi se împlineşte

În miezul prezenţei celuilalt.

Dincolo de iubire,

Există istoria noastră, a fiecăruia,

Care se va transforma în fiecare 

moment pentru a completa,

Îmbogăţi sau parazita clipa.

Există şi capacitatea noastră 

deplină sau rănită

de a propune o relaţie hrănitoare

iubirii noastre

pentru a o însoţi trainic.

În plinătatea iubirii

Nu existăm decât tu şi eu.

Tu în mine, eu în tine.”

Jacques Salome

Dacă mi-aș putea trăi din nou viața...

”...M-aș culca să mă odihnesc atunci când m-aș simți rău, în loc să pretind că pământul s-ar opri dacă eu nu aș fi la serviciu pentru o zi. 

Aș  arde lumânarea roz sculptată ca un trandafir în loc să o las să se topească în cămară. 

Aș vorbi mai puțin și aș asculta mai mult.

Aș  invita prieteni la masă chiar dacă ar fi o pată pe covor și canapeaua ar trebui ștearsă. 

Aș  mânca pop-corn în camera "bună" și nu mi-aș mai  face atâtea griji din cauza prafului când cineva ar vrea să aprindă focul în șemineu. 

Mi-aș face timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinerețile lui. 

N-aș insista niciodată să mergem cu geamurile mașinii închise într-o zi frumoasă de vară doar pentru că părul meu a fost proaspăt coafat și fixat.

Aș sta întinsă pe pajiște cu toate petele de iarbă. 

Aș plânge și aș râde mai puțin privind televizorul și mai mult privind viața. 

Dar, cel mai mult, să am o a doua șansă la viață, aș prețui fiecare moment, l-aș privi cu adevărat... l-aș trăi... Nu m-aș mai agita atât de mult pentru lucruri meschine si mărunte.”

~ cuvinte scrise de de Emma Bombeck ( dupa ce a fost diagnosticată cu o formă incurabilă de cancer )