”Nu există oameni răi: există doar oameni care suferă. Acceptând propia noastră suferință sau sufernța celorlalți este mult mai ușor să acceptăm lucrurile care ni se pot părea prea violente sau prea rele.”
Lise Bourbeau
miercuri, 28 martie 2012
marți, 13 martie 2012
Transformarea
Basmele ne vorbesc despre metamorfoză. Oamenii sunt prefăcuți în animale și invers. În basme totul este metamorfozabil. Ceea ce înseamnă că nimic din ceea ce ne este propiu nu trebuie să ne sperie. Și în noi pot avea loc transformări radicale. Știu o poveste frumoasă despre taina transformării, povestea celor trei limbi. Un tânăr nu a vrut să învețe ceea ce tatăl său dorea de la el, ci a preferat să învețe limba câinilor, a broaștelor și a păsărilor. Când, în peregrinările sale a ajuns la o cetate, stăpânul acesteia i-a dat voie numai în turnul cetății unde locuiau câinii sălbatici care mâncaseră deja mulți oameni. Dar lui nu i-a fost frică, căci le cunoștea limba. Câinii i-au spus că sunt atât de sălbatici și furioși pentru că păzesc o comoară, pe care i-au arătat-o și l-au ajutat să o dezgroape. Apoi au dispărut fără urmă, iar cetatea a rămas în pace.
Ce imagine frumoasă: acolo unde ne doare cel mai mult, unde suferim din pricina greșelilor noastre, acolo adastă comoara noastră, eul nostru profund. Povestea ne spune că totul are un rost. Dacă suntem tot timpul nemulțumiți și mânioși nu trebuie să ne autorepudiem. Să ne întrebăm mai bine ce comoară ascund acele simțăminte. Dacă am dezgropat comoara și am descoperit adevărul, atunci sentimentele noastre se metamorfozează, ne împăcăm cu noi înșine. Și vom fi, totodată, recunoscători câinelui care ne-a atras atenția asupra comorii, lătrând. Transformarea ne îndeamnă să ne privim cu îngăduință, căci tot ce purtăm în noi așteaptă să fie transfigurat, să reflecte adevărata noastră ființă.
Cincizeci de îngeri, pentru întregul an
Ansel Grun
Ce imagine frumoasă: acolo unde ne doare cel mai mult, unde suferim din pricina greșelilor noastre, acolo adastă comoara noastră, eul nostru profund. Povestea ne spune că totul are un rost. Dacă suntem tot timpul nemulțumiți și mânioși nu trebuie să ne autorepudiem. Să ne întrebăm mai bine ce comoară ascund acele simțăminte. Dacă am dezgropat comoara și am descoperit adevărul, atunci sentimentele noastre se metamorfozează, ne împăcăm cu noi înșine. Și vom fi, totodată, recunoscători câinelui care ne-a atras atenția asupra comorii, lătrând. Transformarea ne îndeamnă să ne privim cu îngăduință, căci tot ce purtăm în noi așteaptă să fie transfigurat, să reflecte adevărata noastră ființă.
Cincizeci de îngeri, pentru întregul an
Ansel Grun
marți, 28 februarie 2012
Arcana preotesei
”Înțelepciunea se găsește în interiorul vostru. Dețineți toate răspunsurile. Nimeni nu poate să vi le dea, nici să vă arate ce drum să urmați. Numai sufletul vostru poate să vă îndrume.
Nu puteți evolua dacă nu sunteți coerenți cu voi înșivă.”
Nu puteți evolua dacă nu sunteți coerenți cu voi înșivă.”
miercuri, 15 februarie 2012
Cele cinci jurăminte toltece
1. Sunt impecabil(ă) în tot ceea ce spun.
2. Nu iau nimic la modul personal.
3. Nu fac presupuneri inutile.
4. Fac întotdeauna tot ceea ce îmi stă în putere.
5. Sunt sceptic(ă), însă învăț să ascult.
2. Nu iau nimic la modul personal.
3. Nu fac presupuneri inutile.
4. Fac întotdeauna tot ceea ce îmi stă în putere.
5. Sunt sceptic(ă), însă învăț să ascult.
joi, 9 februarie 2012
Inelul înţeleptului
O străveche poveste sufită ne spune
că într-un ţinut din Orientul Mijlociu trăia cândva un rege care veşnic oscila
între fericire şi deznădejde. Cel mai neînsemnat lucru îi provoca supărare mare
sau reacţii extreme, iar fericirea se transforma repede în dezamăgire şi
disperare. A venit şi timpul când regele s-a simţit obosit de el însuşi şi de
viaţa lui şi a început să caute o cale de ieşire.
A trimis după un înţelept care
trăia în regatul lui şi care avea renumele de a fi iluminat. Când înţeleptul a
sosit, regele i-a spus: „Vreau să fiu asemenea ţie. Îmi poţi da ceva care să-mi
ofere echilibru, seninătate şi înţelepciune? îţi voi plăti cât îmi vei cere.”
Înţeleptul a răspuns: „Cred că ţi-aş
putea fi de ajutor. Dar preţul este atât de mare încât tot regatul nu ţi-ar
ajunge ca să-l plăteşti. De aceea îţi voi da remediul în chip de cadou, dacă îi
vei acorda respectul cuvenit.” Regele l-a asigurat de acest lucru, iar omul a
plecat.
Câteva săptămâni mai târziu s-a
întors şi i-a înmânat regelui o cutie ornamentată şi incrustată cu jad. Regele
a deschis cutia şi a găsit înăuntru un inel din aur, simplu, pe care erau
înscrise nişte litere. Regele a citit: “Şi aceasta va trece”.
„Care este semnificaţia?”, a
întrebat regele. Înţeleptul i-a spus: „Poartă mereu inelul acesta. Indiferent
ce se întâmplă, înainte să etichetezi cu cuvintele bun sau rău, atinge acest
inel şi citeşte ceea ce este scris. În felul acesta vei fi mereu în pace.”
miercuri, 8 februarie 2012
De ținut minte!
”Oamenii sunt adesea egoiști si neiertători,
Iartă-i, oricum.
Oamenii pot suspecta bunătatea gândind că ai intenții ascunse,
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poți câștiga prieteni falși si dușmani adevărati,
Caută succesul, oricum.
Dacă ești cinstit si sincer, oamenii te pot inșela,
Fii cinstit si sincer, oricum.
Daca esti fericit, oamenii pot fi geloși,
Fii fericit, oricum.
Dă tot ce ai mai bun și poate nu va fi niciodată de ajuns,
Dă tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei este între tine si Dumnezeu,
N-a fost niciodata între tine si ei, oricum.”
Iartă-i, oricum.
Oamenii pot suspecta bunătatea gândind că ai intenții ascunse,
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poți câștiga prieteni falși si dușmani adevărati,
Caută succesul, oricum.
Dacă ești cinstit si sincer, oamenii te pot inșela,
Fii cinstit si sincer, oricum.
Daca esti fericit, oamenii pot fi geloși,
Fii fericit, oricum.
Dă tot ce ai mai bun și poate nu va fi niciodată de ajuns,
Dă tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei este între tine si Dumnezeu,
N-a fost niciodata între tine si ei, oricum.”
În plinătatea iubirii...
Înlăuntrul iubirii
”Există acest moment nebun către
celălalt,
Pentru a-i oferi ce este mai
bun în tine,
Pentru a întâlni şi împărtăşi ceea
ce este mai bun în celălalt.
În profunzimile iubirii,
Există această vibraţie intimă,
Secretă, care palpită între două fiinţe,
Chiar înainte de a se întâlni.
Căci iubirea înseamnă recunoaştere.
Ne recunoaştem chiar înainte de
a ne vedea,
Ne vedem chiar înainte de a ne privi,
Ne vorbim chiar înainte
De a schimba primele cuvinte,
Ne îmbrăţişăm chiar înainte de a
ne atinge.
Iubirea este o vibraţie care se
relevă,
Se aude în murmurul unei chemări
îndepărtate,
A unui prezent care se trezeşte,
Se desăvârşeşte şi se împlineşte
În miezul prezenţei celuilalt.
Dincolo de iubire,
Există istoria noastră, a fiecăruia,
Care se va transforma în fiecare
moment pentru a completa,
Îmbogăţi sau parazita clipa.
Există şi capacitatea noastră
deplină sau rănită
de a propune o relaţie hrănitoare
iubirii noastre
pentru a o însoţi trainic.
În plinătatea iubirii
Nu existăm decât tu şi eu.
Tu în mine, eu în tine.”
Jacques Salome
Abonați-vă la:
Postări (Atom)