Tehnica mea detaliată

  S-a spus că marile surprize sunt mute. La fel sunt și marile schimbări. Un destin care face zgomot este lipsit de grație și de spiritualitate.

Gândul (Tehnicile mele detaliate)

    ,,Ți-ai dat propria viață ca să ajungi cine ești astăzi. A meritat?” 

   Am crezut că fiecare caută o lămurire, tânjeşte după un răspuns şi doreşte să-şi lumineze clipa.   Am sperat mereu în puterea unui cuvânt firesc rostit, însoţit de o încărcătură afectivă sinceră şi clară.   Am dorit întotdeauna să cunosc secretul unei comunicări. Să stăpânesc arta conversaţiei, aşa cum, extrem de înţelept, a prezentat-o o mare scriitoare.   Am aflat târziu că omul crede, speră şi doreşte în funcţie de ceea ce gândeşte. Gândul lui este cel ce-i modelează întreaga viaţă. De aceea, e primordial ca omul să aibă o permanentă dorință de (re)cunoaștere. E spre binele lui să recunoască în fiecare clipă manifestarea gândurilor sale. Şi e vital pentru sufletul lui să fie întotdeauna bine dispus şi să înţeleagă prin această stare accesul la unghiul cel mai propice în care se poate situa, în univers, ca să poată percepe autentic, firesc ceea ce se petrece. Să fie bine dispus... în fiecare clipă... ca să aibă o panoramă clară.  Am înţeles, cu greu, adevărata semnificaţie a îndemnului: "gandeşte bine înainte să....". Până nu demult, vedeam în această povaţă un ordin dat de raţiune simţirii şi trăirii. Am fost uimită când am realizat că, de fapt, e tocmai invers. E, cu adevărat, o manifestare a sufletului în încercarea de a-şi construi gândul corespunzător stării sale de bine.  Un gând necorespunzător sufletului ce-l îmbracă, îi dăunează precum un veşmânt ce nu i se potriveşte. Dacă îi este larg, îl incomodează, dacă îi este strâmt, îi provoacă durere.  De aceea, omul e supus, dar nu greşelii, ci gândului său. Şi se întâmplă astfel, pentru că aşa îşi trăieşte viaţa. Cu ochii închişi. Şi cineva mi-a spus, odată, că ochii sunt oglinda sufletului.

Tehnica vieții mele

    În tumultul unei situații care se continuă la nesfârșit, transformându-se într-un cerc vicios, cauza și efectul își pierd sensul.

Păcatul (Tehnici detaliate)

   ”Poti să nu păcătuiești de frică. Este o treapta inferioară, bună și ea. Ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare. Dar și de rușine. O teribilă rușine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios în fața unei persoane delicate, a fi trântit o vorbă urâtă în fața unei femei bătrâne, a fi înșelat un om care se încrede în tine. După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine.
    Într-un anume sens, păcatul cu gândul e şi mai abject decât cel cu fapta, pentru că – nevăzut – îi însoţeşte necesarmente făţărnicia, impostura. Eşti în privilegiata situaţie a escrocului faţă de spărgător, care îşi riscă el viaţa; a hoțului din casă (de care nu te poţi feri) față de tâlharul la drumul mare, cu tot pitorescul său alai: calul, pistoalele la brâu, căciula pe-o ureche.”

 ~Nicolae Steinhardt, "Jurnalul fericirii"

Tehnica vieții

”Adevărata învățătură nu vine decât din experiență.” 

~Lise Bourbeau

Tehnica vieții

”Viața este un joc și se referă la a descoperi gânduri care ne oferă sentimente de ușurare.”

Tehnica vieții

”Este ușor să trăiești cu ochii închiși, fără să înțelegi ceva din ceea ce vezi...”

John Lennon